Bun gasit tuturor am cateva zile de cand trec prin toate starile posibile trec in cateva momente de la agonie la extaz acum rad acum sunt nervoasa si agitata. Mai este o sapt si Alex face 6 ani, am baiat mare!!!!! Acum 6 ani pe timpul asta eram internata in spital la Vaslui asteptam sa nasc, ultimele 2 sapt de sarcina le-am petrecut in spital deoarece avesesem o hemoragie asa ca eram pe tratament in spital. Asteptam sa imi strang in brate mica mea minune de copil, stiam ca voi avea bietel si ca il va chema Alexandru- Viorel. Cu seara inainte de ecografia in care am aflat ca voi avea baietel am visat ca nascusem un baietel si il cheama asa. In sfarist pe data de 9 aprilie intr-o duminica la ora 7 dimineata mi s-au rupt menbranele asa ca am plecat la sala de nasteri iar la ora 12.30 dupa 5 ore de travaliu ingrozitor de dureros am nascut un baietel de 2300 de grame. L-am auzit imediat tipand, era cu 2 sapt inainte de sarbatorile de Paste. Dupa 4 ore am mers la Alex mica mea minune, era de mic si de firav, cu toate ca era nascut la termen. Mi-au spus ca din cauza greutatii mici trebuie sa ramana la neonantologie si ca nu il pot lua in salon. A crescut foarte greu in greutate, dupa 2 sapt a luat 200de grame. A facut si icter a stat 4 zile la fototerapie. Am alaptat din prima zi, iar in zilele in care nu crestea deloc sau scadea plangeam cu el in brate si ma gandeam ca e din cauza mea ca poate nu ii dau suficiet de mancare. Intr-un final in Vinerea Mare a venit dr sa ne anunte ca urma sa plecam acasa. Am ajuns acasa cu puiul meu si ne minunam cu toatii cat de frumos era si cat de mic si cat de mult depindea de mine sa creasca mare. Pana la varsta de 1 an nu am dormit aproape deloc plangea zi si noapte adormea 15-20 de min iar se trezea plangand. Pana la varsta de 3 luni a fost ok nu am sesizat nici o problema cu el. Am inceput sa ma ingijorez la varsta de 3 luni cand am vazut ca nu isi tinea capul dupa aia mai tarziu nu staea in sezut nu tinea jucarii in mana, nu facea niminc din ceea ce ar fi trebuit sa faca. Iar de la vrasta de 11 luni a inceput adevaratul cosmar, am inceput sa imi pun fel de fel de intrebari. De ce mie? Oare cu ce am gresit asa de rau? De ce vrea D-zeu sa ma pedepseasca asa de rau? Oare nu am facut tot ce se putea pentru el? Oare nu stiu sa il cresc si de asta e asa? Oare nu sunt o mama buna? Si alte mii de intrebari la cre nu am gasit niciodata un raspuns si nu cred ca imi va putea raspunde cineva la intrebarile astea. Acum lupt cat pot pentru el, incerc sa nu cad, sa ma mentin pe linia de plutire, pentru a putea sa-i fac viata putin mai bune decat acum. Asta e povestea lui Alex de la nastere si pana azi.
